La Cotroceni, uneori, cele mai grele întrebări nu sunt cele care au răspunsuri, ci cele pentru care nimeni nu poate pune pe masă documentul decisiv. Cătălin Avramescu, fost șef al Cancelariei Prezidențiale în mandatul lui Traian Băsescu, fost ambasador al României în Finlanda și Estonia și profesor universitar de științe politice, lansează pentru INFORMERIA o ipoteză explozivă despre actualul președinte al României: Nicușor Dan ar fi putut fi recrutat de Serviciul de Informații Externe. Nu spune că are dovada. Dimpotrivă, subliniază că nu o are. Dar spune că este dispus să parieze pe această variantă și indică Parisul drept posibil loc al recrutării. Este o acuzație extrem de serioasă, care, în lipsa unor documente publice, trebuie tratată exact pentru ceea ce este: o ipoteză politică lansată de un om care a lucrat în interiorul administrației prezidențiale și care afirmă că experiența sa îl face să privească cu suspiciune relația dintre politicieni și serviciile de informații.
Nicușor Dan, între Pahonțu și legionari
„Eu nu am o hârtie să v-o arăt, dar susțin deschiderea până la zid, până la ultima zi, a arhivelor tuturor serviciilor secrete, fără limite, pentru că sunt convins că am afla de acolo că foarte mulți oameni politici sunt, de fapt, agenți plătiți ai serviciilor secrete”, spune Cătălin Avramescu pentru INFORMERIA. Apoi vine fraza care schimbă radical miza discuției: „Este Nicușor Dan în această poziție? Nu am hârtia să v-o arăt. Dar eu aș fi gata să pariez că a fost recrutat de SIE, probabil la Paris.” Avramescu insistă: „Este o ipoteză, nu e o certitudine”. Tocmai această precizare este esențială. În arhiva publică verificată nu apare o dovadă care să confirme recrutarea lui Nicușor Dan de către SIE. În schimb, există un fapt incontestabil: președintele însuși a vorbit repetat despre necesitatea controlului civil asupra serviciilor, despre influența acestora în politică și despre relația sa cu SRI și SIE. În martie 2025, înainte de preluarea mandatului, Dan spunea că serviciile au „o problemă mare de control civil” și că SRI și SIE trebuie să fie sub control civil.
Nicu… ușor îl ține pe Pahonțu în brațe
Ipoteza lui Avramescu capătă astfel o încărcătură aparte tocmai pentru că omul care o formulează nu este un comentator anonim. Cătălin Avramescu este profesor universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, specialist în filosofie și teorie politică, docent al Universității din Helsinki și fost șef al Cancelariei Prezidențiale între 2008 și 2011. Ulterior a fost ambasador al României în Finlanda și Estonia. În consecință, declarația sa trebuie privită ca o opinie politică formulată de un fost înalt oficial și specialist, nu ca o confirmare documentară a unei recrutări. Diferența este fundamentală. Dar tocmai această diferență deschide întrebarea pe care Avramescu o pune în termeni brutali: dacă arhivele serviciilor ar fi deschise fără limite, câte dintre misterele tranziției românești ar dispărea?
A doua țintă a lui Avramescu este Lucian Pahonțu, șeful Serviciului de Protecție și Pază, unul dintre oamenii care au traversat mai multe administrații prezidențiale. Controversa privind Pahonțu a revenit puternic în spațiul public în 2026, iar Nicușor Dan a fost întrebat direct despre parcursul profesional al șefului SPP. Președintele a declarat că Pahonțu nu se află printre persoanele care au participat la reprimarea Revoluției din 1989 sau a Mineriadei din 1990 și a susținut că un om care ar fi participat moral la asemenea acțiuni nu ar trebui să ocupe o funcție înaltă în stat.
Profesorul Cătălin Avramescu: „La ce îi spune Pahonțu, el începe să tremure!”
Pentru Avramescu însă, problema este alta. „Nicușor Dan ar trebui să înțeleagă cât de sătul e românul să plătească taxe peste taxe, cât de sătul e de domnul Pahonțu”, afirmă acesta. Și continuă, într-o formulare menită să lovească direct în imaginea prezidențială: „Indiferent de orientarea politică, dacă întrebi 10 români de pe stradă, 10 o să fie cu nervii în pioneze întrebându-i de generalul Pahonțu, lui nu îi pasă! Se pare că Nicușor Dan îl reprezintă pe generalul Pahonțu, nu pe noi, votanții lui!”.
Când este întrebat dacă Pahonțu îl ține pe președinte cu ceva la mână sau pur și simplu l-a influențat, Avramescu refuză să aleagă o explicație confortabilă. „La fel și cu Pahonțu, nu că l-a prostit. Dacă l-a prostit, este pentru că Nicușor Dan este un caracter slab, este piftie. Sunt sigur că la ce îi spune Pahonțu, el începe să tremure”. Este una dintre cele mai dure caracterizări lansate public la adresa președintelui. Și este, din nou, o evaluare personală, nu o probă că Pahonțu ar exercita asupra lui Dan o formă de control.
În spatele acestei dispute există însă o problemă instituțională reală: câtă putere poate acumula un șef al unui serviciu de protecție care supraviețuiește schimbărilor politice? Pahonțu a lucrat în proximitatea mai multor președinți, iar presa a remarcat continuitatea sa la vârful SPP. O analiză publicată recent de HotNews arată că acesta a fost șeful echipei SPP în deplasările internaționale ale președinților Traian Băsescu, Klaus Iohannis și Nicușor Dan. Pentru un stat democratic, problema nu este existența unui profesionist care își păstrează funcția, ci transparența mecanismelor prin care un asemenea om dobândește și își menține influența.
Președintele are consilieri degeaba?
Avramescu merge mai departe și încearcă să explice de ce a ajuns la asemenea suspiciuni. Nu invocă un document, o mărturie sau o arhivă. Invocă comportamentul public al președintelui. „Ce văd pe sticlă la Nicușor nu îmi spune că el a interacționat cu consilierii lui, buni, răi, ăia pe care îi are”, afirmă el. „Un președinte nu vine așa, se dă din mașină și vorbește: gură, vorbește fără mine. Are materiale pregătite de consilieri și dacă vorbește te prinzi dacă a discutat cu ei, te prinzi dacă e ceva lucrat, la el nu detectezi nimic”, adaugă Avramescu.
Aici, Avramescu construiește o explicație comportamentală pentru ceea ce consideră el a fi o vulnerabilitate politică. Dar există și un contraargument important. Nicușor Dan a avut, în mod public, o poziție critică față de influența serviciilor. În martie 2025 declara că serviciile au probleme de funcționare și control civil, iar în septembrie 2025 afirma că România a cunoscut o influență a SRI în viața politică, economică și în zona decizională și că asemenea excese trebuie eliminate. În iulie 2025 spunea că intenționează să propună la conducerea SRI și SIE persoane care să nu provină nici din servicii, nici din politică.
Paradoxul este evident: un președinte despre care un fost consilier prezidențial spune că ar putea fi fost recrutat de SIE este, în declarațiile sale publice, unul dintre politicienii care insistă asupra controlului civil al serviciilor. În iulie 2026, Dan explica inclusiv că SIE îl ajută în deciziile de politică externă și că miza importantă este funcționarea serviciilor și controlul lor democratic. Aceste declarații nu dovedesc nici vinovăția, nici nevinovăția sa în raport cu ipoteza lui Avramescu. Ele arată însă că tema serviciilor a fost prezentă explicit în propria sa agendă politică.
Controversata vizită la început de an școlar în cuibul legionarilor din fostul județ Ilfov
Apoi vine episodul care, în lectura lui Avramescu, transformă o succesiune de coincidențe în ceva care merită investigat. Pe 7 septembrie 2026, Nicușor Dan a ales să meargă la Școala Gimnazială nr. 1 din Curcani, județul Călărași, pentru deschiderea anului școlar. Președintele a explicat public alegerea prin situația particulară a comunității: probleme sociale și economice, părinți plecați la muncă și o școală care reușise să reducă semnificativ abandonul școlar. Nu există, în explicația oficială a președintelui, vreo referire la istoria legionară a localității.
Avramescu vede însă în alegerea localității un episod care merită investigat istoric. „E clar că nu s-a dus la Curcani din motive de învățământ. A fost strict alegerea lui. Eu am dezvăluit public chestia asta.” El leagă Curcani de represiunile din 1939, după asasinarea premierului Armand Călinescu de către un comando legionar, și susține că printre localitățile în care au fost executați legionari s-ar fi numărat și Curcani.
Contextul istoric este real în privința represiunii: Armand Călinescu a fost asasinat de legionari la 21 septembrie 1939, iar regimul lui Carol al II-lea a răspuns printr-o represiune extrem de dură, inclusiv execuții extrajudiciare și expunerea publică a cadavrelor unor legionari. Istoriografia consemnează amploarea represiunii regale din acea perioadă. Aici trebuie făcută diferența dintre fapt și interpretare. Faptul este că Dan a fost la Curcani. Faptul este că localitatea poate fi plasată în istoria represiunii legionare din 1939. Interpretarea că președintele ar fi ales localitatea tocmai pentru această încărcătură este ipoteza lui Avramescu. El o formulează însă într-un mod care arată exact de ce consideră episodul suspect: „Deci din tot județul Ilfov de atunci, or fi zeci de sate, Nicușor Dan a nimerit exact în ăla unde au fost executați legionarii. O fi o întâmplare?”
De Ziua Marinei, Nicușor Dan s-a dus la Sâmbăta de Sus, alt loc legat de Mișcarea Legionară
Dacă episodul Curcani rămâne, deocamdată, o interpretare, povestea Sâmbăta de Sus are mai multe elemente verificabile. În august 2025, Nicușor Dan nu a participat la ceremonia oficială de Ziua Marinei de la Constanța și a mers, împreună cu familia, la slujba de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. El a explicat alegerea printr-o tradiție familială, spunând că mergea acolo cu părinții săi încă din copilărie și că a dorit să participe discret la slujbă.
Problema a apărut din cauza locului și a istoriei sale recente. La Sâmbăta de Sus se desfășoară anual manifestări dedicate rezistenței anticomuniste din Munții Făgăraș, organizate de Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu”. Chiar fundația își descrie oficial misiunea drept păstrarea memoriei luptătorilor pentru libertate și demnitate națională și anunță în continuare evenimentele „Zilele Rezistenței” la Sâmbăta de Sus.
Ion Gavrilă Ogoranu nu poate fi însă redus la o singură etichetă istorică. A fost implicat în Mișcarea Legionară, iar ulterior a devenit unul dintre liderii rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgăraș. Tocmai această suprapunere biografică explică de ce memoria sa rămâne atât de controversată: pentru unii este simbol al rezistenței împotriva comunismului, pentru alții este imposibil ca trecutul legionar să fie separat complet de figura sa.
Mai complicat este că în jurul fundației au apărut în ultimii ani investigații jurnalistice care au documentat contacte și conexiuni cu grupări radicale. O investigație Context.ro a relatat despre întâlnirea unor reprezentanți ai Fundației Ogoranu cu membri ai organizației rusești Brotherhood of Academists, apropiată de cercuri ultranaționaliste și asociată cu oligarhul rus Konstantin Malofeev. Fundația neagă însă afilierea politică. Așadar, nici aici nu poate fi făcut saltul logic de la „locul este asociat cu o fundație controversată” la „președintele este legat de ideologia acelei fundații”.
Episodul Lucia Baki
Și mai interesant este episodul Lucia Baki. Nicușor Dan a acordat un interviu unei persoane prezentate public drept membră fondatoare a Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu”. În interviu, președintele a fost întrebat despre rezistența anticomunistă și despre Legea Vexler, iar răspunsul său a fost că România trebuie să combată manifestările xenofobe și antisemite, dar că instrumentul legislativ trebuie să fie „foarte echilibrat” și să nu ducă la abuzuri.
Aici se află una dintre cele mai importante piese ale puzzle-ului. În iulie 2025, Nicușor Dan a atacat la Curtea Constituțională modificările legislative privind combaterea antisemitismului, xenofobiei și organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob. CCR i-a respins sesizarea, iar președintele a anunțat ulterior că va retrimite Parlamentului anumite prevederi pentru reexaminare. El a invocat inclusiv probleme de claritate și riscul ca formulările legii să genereze abuzuri.
Această poziție a fost ulterior pusă în aceeași poveste cu vizita de la Sâmbăta de Sus. De aici apare suspiciunea politică: președintele critică anumite formulări ale legislației anti-extremism și merge într-un loc asociat cu comemorarea lui Ogoranu și acordă un interviu unei persoane asociate fundației care îi poartă numele Avramescu privește toate aceste episoade printr-o lentilă mai largă: „El își alege numai locuri unde au fost mișcări legionare. Dar ați observat că nu dă explicații? De Ziua Marinei a fost la o mănăstire unde în satul unde l-au prins pe Ogoranu. Cum le nimerește tocmai pe astea?”