În România, avem un talent aparte: să punem medalia lângă medalie, trofeul lângă trofeu și, dacă tot ne-am apucat de decorat, să scoatem și cutia cu ordinele de stat. Acum, însă, apare o întrebare care merită pusă înainte să ne apucăm să împărțim decorații cu lopata: cât de departe poate merge o performanță pentru a fi considerată una dintre marile realizări ale României? Pentru că Alexandra Căpitănescu și David Popovici au ajuns, cel puțin în această discuție, în aceeași frază. Iar Mihai Trăistariu consideră că fraza are o problemă de construcție.
Merită Alexandra Căpitănescu o distincție oficială din partea statului?
Delegații de Tineret ai României la Organizația Națiunilor Unite au solicitat oficial Ministerului Culturii decorarea Alexandrei Căpitănescu cu Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Cavaler, după locul al treilea obținut de artista română la Eurovision 2026, la Viena, cu piesa „Choke Me”. În paralel, aceștia au solicitat avansarea lui David Popovici de la gradul de Cavaler la cel de Ofițer în Ordinul Național „Steaua României”.
Și de aici începe dansul comparațiilor. Alexandra are un podium Eurovision, David are titluri mondiale, recorduri și medalii într-un sport în care planeta întreagă se uită la cronometru. Una este o performanță artistică importantă, cealaltă este o carieră sportivă care deja a intrat în istorie. Nu sunt două mere din același coș, chiar dacă ambele sunt românești.
Comparația de bun simț a lui Mihai Trăistariu
Mihai Trăistariu, unul dintre artiștii care știu foarte bine ce înseamnă să urci pe scena Eurovision și să reprezinți România în fața Europei, a explicat pentru INFORMERIA de ce consideră că distincția pentru Alexandra este, în acest moment, prea mult spus. „Nu putem, totuși, compara un solist care a fost la Eurovision și de care a auzit lumea doar acolo și David Popovici, care e campion mondial. Eu zic că undeva, pe viitor, un loc întâi la Eurovision, da, merită. Cine aduce un loc întâi poate lua o stfel de distincție, dar așa… Locuri trei au mai fost, de ce să nu fie premiate Paula Seling, Luminița Anghel? Când va fi cazul de prim loc, da. Nimeni nu zice că Alexandra nu e talentată, e un copil talentat, dar e mult până să facă o carieră, adică am mai avut soliști la Eurovision care s-a stins și după un an nimeni nu a mai știut ce e cu ei. Repet, nu există comparație între Căpitănescu și Popovici, e diferența prea mare, distanța prea mare, de la cer la pământ. E diferență în ce face David Popovici mondial și ce a făcut o artistă la Eurovision. Putea fi oricine altcineva, nu poți chiar așa, dar dacă se va câștiga trofeul, merită discutat, e altceva”, a declarat Mihai Trăistariu, pentru INFORMERIA.
Și aici este, de fapt, miezul problemei. Nu dacă Alexandra Căpitănescu merită felicitări. Evident că merită. Nu dacă locul trei la Eurovision este o performanță importantă. Este, ci dacă un asemenea rezultat, la prima mare bornă internațională a unei cariere încă tinere, trebuie pus imediat în vitrina cu cele mai înalte distincții ale statului. Ironia istoriei este că Alexandra Căpitănescu a făcut exact ceea ce România nu reușise să facă decât de două ori până acum: a urcat pe podiumul Eurovision. Cu „Choke Me”, România a terminat pe locul al treilea la Viena, în 2026. Site-ul oficial Eurovision confirmă rezultatul și consemnează că este al treilea podium din istoria României în competiție.
Primul a venit în 2005. Luminița Anghel și Sistem au explodat la Kiev cu „Let Me Try”, o combinație de voce, tobe, energie și spectacol care a adus României locul al treilea. A fost o performanță uriașă pentru o țară care încă își căuta locul pe harta Eurovision. România câștiga semifinala și termina finala pe podium.
Ce facem cu restul participanților la Eurovision care au prins podiumul?
Apoi a venit 2010. Paula Seling și Ovi, cu „Playing with Fire”, au repetat performanța. Din nou locul trei, de această dată la Oslo. Pianul dublu, vocea Paulei și show-ul au transformat piesa într-una dintre cele mai recognoscibile participări românești. Și apoi, în 2026, Alexandra Căpitănescu a venit și a completat tripleta. Trei participări pe podium, trei generații diferite, trei povești diferite. România încă nu are aur Eurovision, dar are acum trei bronzuri. Și dacă tot vorbim despre ordine, măcar să nu uităm că bronzul nu devine aur doar pentru că îl lustruim.
În 2006, la Atena, Mihai Trăistariu a venit cu „Tornero” și a terminat pe locul al patrulea, cu 172 de puncte. A fost, pentru multă vreme, una dintre cele mai puternice performanțe românești din concurs și rămâne una dintre participările de referință ale țării. Site-ul oficial Eurovision îl consemnează pe locul patru, în spatele Finlandei, Rusiei și Bosniei și Herțegovinei. Trăistariu știe, așadar, ce înseamnă să fii la câteva zecimi de podiumul Eurovision. Și tocmai de aceea observația lui are greutate: dacă locul trei este suficient pentru o decorație de stat, atunci lista candidaților nu începe și nu se termină cu Alexandra Căpitănescu. Mai sunt Luminița Anghel, Paula Seling și, foarte aproape de ele, chiar Trăistariu.
Alexandra Căpitănescu nu trebuie pusă la colț pentru că este tânără. Dimpotrivă. Are o performanță extraordinară, a câștigat „Vocea României” în 2023, și-a construit propriul repertoriu și, potrivit profilului oficial Eurovision, își continuă studiile la master în fizică medicală. Problema nu este Alexandra, ci etalonul. Pentru că David Popovici nu mai este doar „un sportiv care a obținut un rezultat”. Este deja campion mondial și olimpic, unul dintre cei mai importanți înotători ai generației sale. În cazul lui, discuția este despre o carieră care a acumulat performanțe de vârf, nu despre o singură seară în care România a fost pe podium.