Lesa nu poate fi prea lungă pentru că ori îți moare câinele la semafor, ori nu te mai ascultă. Așa și cu independența imaginară a instituțiilor. Atunci când hamurile nu sunt la tine, te mușcă patrupedul vecinului, dar când le ții în mână, mai lași un pic din sfoară ca să bagi spaima în feline.
Democrația, un șpriț
Cam așa e și cu politicienii și deciziile politice, pardon, constituționale. Până mai ieri, Curtea Constituțională era bastionul democrației, dar azi, după ”amendamentul Fritz” a devenit pericol public, un atentat la democrație. Partea pesedistă a CCR a devenit un soi de ciumă bubonică pentru useriști după ce l-au admonestat pe primarul Timișoarei, găsit incompatibil de niște instanțe, însă sancționat, conform legii, de prefectul cât se poate de userist al Timișoarei. Doar că nu se mai spune că dincolo de judecătorii plantați de PSD avem și un udemerist care a votat pentru a-i da la gioale lui Fritz, Csaba Asztalos, fost jupân la CNCD, și Mihaela Ciochină, numită de fostul președinte liberal Klaus Iohannis. Deci amendamentul Fritz nu a trecut doar mulțumită PSD, că ăia erau trei, ci cu sprijinul unui udemerist și al unei liberale. Căci a fost 5-3 scorul, altfel era egalitate.
Să fim serioși: decizia CCR din 17 august privind legea integrității este extrem de controversată. Curtea a considerat constituțional amendamentul PSD care permite încetarea mandatului aleșilor aflați deja în funcție și vizați de asemenea situații, iar soluția a fost adoptată cu 5 voturi la 3. Printre cei care au votat pentru s-au aflat Mihai Busuioc (PSD, girat de USR la momentul respectiv), Gheorghe Stan (PSD), Cristian Deliorga (PSD), Csaba Asztalos (UDMR) și Mihaela Ciochină (Iohannis/PNL).
La CCR, pesediștii care au votat amendamentul Fritz erau 3, la egalitate cu cei care au votat contra
Dominic Fritz a reacționat imediat acuzând doar PSD de abuz de putere, fără referire la Asztalos și Ciochină. Useriștii de rând (membri de vază ai partidului, în frunte cu ministra mediului Diana Buzoianu) au spus că e o lovitură la fel de puternică, una asemănătoare cu decizia de anulare a turului doi al alegerilor din decembrie 2024. Practic, useriștii au început să vorbească pe limba georgiștilor, mai că nu cereau turul doi înapoi. Aici este ipocrizia pe care nu o putem ascunde sub covor, nici dacă folosim un covor persan.
În decembrie 2024, Elena Lasconi nu a avut nevoie de trei consilieri de comunicare ca să explice ce crede despre CCR. A spus-o brutal și imediat: statul român „a călcat în picioare democrația”, iar alegerile trebuiau să continue. A catalogat decizia drept „ilegală şi imorală” și a susținut că voința alegătorilor fusese ignorată. Cu câteva zile înainte, Lasconi acuza CCR că „se joacă cu siguranța națională”, că intervine în procesul democratic și că „nu poate pune președinți la masa verde”. Și avea un motiv evident să fie furioasă: era candidata USR calificată în turul al doilea. Alegerile au fost anulate cu două zile înaintea confruntării dintre Lasconi și Georgescu, în condițiile în care votul din diaspora începuse deja.
Lovitura de stat transformată în „Bravo, CCR”
Așadar, să nu facem astăzi pe fecioarele neprihănite ale constituționalismului. USR știe foarte bine cum arată CCR atunci când îi pune în pericol propriul candidat. Da, în primele minute și ore după decizia din 2024 au existat voci care au vorbit despre „lovitură de stat”, iar ulterior o parte importantă a discursului public din zona pro-europeană s-a repoziționat și a considerat anularea necesară pentru protejarea democrației. Tocmai această schimbare de perspectivă este problema. Pentru că democrația nu poate fi o haină de iarnă: o îmbraci când îți este frig și o arunci în dulap când temperaturile politice cresc.
Nu poți spune astăzi că CCR este o instituție care își depășește rolul, iar ieri să consideri că aceeași instituție a salvat România. Sau invers. Dacă avem o problemă structurală cu CCR, atunci avem problema indiferent cine beneficiază sau pierde. Iar aici trebuie spus ceva incomod: da, este perfect legitim să suspectăm că justiția constituțională este influențată politic. CCR este construită prin numiri politice. Nouă judecători sunt numiți de Parlament și de președintele României. Asta înseamnă că există, structural, o problemă de independență percepută.
Ilie Bolojan, reacție normală, în principiu
Poate că avem o problemă cu modul în care este construită CCR. De fapt, avem această problemă de cel puțin 20 de ani. Personal, cred că instituția trebuie reformată radical. Dacă nu chiar desființată și înlocuită cu un mecanism constituțional care să nu transforme fiecare numire într-un târg politic cu perdelele trase.
Fritz poate fi un primar bun. Poate fi un lider USR performant. Poate fi chiar una dintre figurile politice importante ale generației sale. Dar democrația românească nu începe și nu se termină la Primăria Timișoara. Și aici intră în scenă Ilie Bolojan, care a avut o reacție mult mai nuanțată decât isteria politică de pe rețelele sociale. Premierul interimar a spus că decizia CCR deschide „o discuție despre principii” și că principiile trebuie să fie mai importante decât persoana căreia i se aplică. A avertizat inclusiv asupra riscului ca vendetele politice să afecteze credibilitatea României și accesul la fonduri europene. Și bine a făcut. Pentru că Bolojan are aici o poziție mult mai sănătoasă: azi este Dominic Fritz, mâine poate fi altcineva. Dacă o lege este bună doar când îți pedepsește adversarul și devine abuzivă când îl lovește pe colegul de alianță, atunci nu mai avem principii. Avem fotbal politic: penalty pentru adversar, simulare pentru noi.
Au apărut însă și voci din USR care îl acuză pe Bolojan că a reacționat tardiv. Emanuel Ungureanu, unul dintre cei mai contondenți parlamentari ai formațiunii, a atacat deja sistemul de justiție și a vorbit despre o justiție controlată de un „clan”, în contextul dosarului Fritz. S-a vehiculat inclusiv teoria că Bolojan ar putea avea interesul ca Fritz să piardă funcția de președinte USR, pentru ca ulterior să poată controla mai bine partidul sau chiar să preia influența asupra lui din exterior. Sincer? Teoria lasă de dorit.
Principiile lui Bolojan, poticnite de întâlnirea secretă cu însăși șefa CCR
Bolojan are suficiente probleme politice fără să-și construiască un plan secret de cucerire a USR. Iar ideea că liderul PNL ar avea nevoie să-l scoată pe Fritz din joc pentru a controla un partid care are deja propriile lupte interne pare mai degrabă scenariu de serial politic decât analiză serioasă. Nu de alta, dar dacă vorbim de lupte interne, USR nu duce lipsă de trădători. N-au nevoie de un Bolojan luat ca breloc la partid care să se vadă cu șefa CCR, Simina Tănăsescu în secret (lucru la fel de grav, despre care INFORMERIA a scris amănunțit).
Radu Miruță este deja una dintre vedetele formațiunii. Și trebuie să-i recunoaștem o calitate: când vorbește despre justiție, a încercat în alte situații să păstreze măcar aparența prudenței. În iunie, întrebat despre posibile conexiuni între cazul Fritz și alte dosare politice, Miruță a spus că pentru asemenea acuzații ar trebui să existe dovezi indubitabile. Diana Buzoianu e o altă voce prezentă.
Cu o mențiune: dacă Buzoianu vrea să fie și unul dintre marii campioni ai luptei pentru statul de drept, atunci aceeași lupă trebuie folosită peste tot, inclusiv la Romsilva, cu a cărei mafie zice că se luptă. În aprilie 2026, Guvernul a adoptat OUG 25 privind ariile naturale protejate, în contextul unui jalon PNRR privind desemnarea zonelor de protecție strictă. Iar reorganizarea Romsilva, adoptată în martie, stabilește inclusiv rolul structurilor sale în administrarea ariilor protejate. Numai că, potrivit celor de la Greenpeace, șefii de la Romsilva au primit cadou un drept de veto cu referire la ariile pe care, de la ei putere, le pot considera protejabile sau nu, adică locurile unde se pot tăia copaci sau nu.
Anularea alegerilor le-a anulat mințile
Când justiția lovește USR, ni se spune că sistemul este putred. Când lovește adversarul, ni se spune că instituțiile funcționează. Când CCR anulează alegerile, pentru unii este salvarea democrației. Când CCR îl lovește pe Fritz, aceeași instituție devine monstrul din dulap. Efectul? Suveraniștii lui Georgescu râd în hohote, uitându-se la cel mai prost episod din „Las Fierbinți”, unul care se produce în oficinele de partid și Parlament.
Deciziile CCR sunt obligatorii și produc efecte juridice în condițiile stabilite de Curte și de Constituție. Faptul că o decizie privește situații juridice deja existente poate genera dezbateri serioase privind efectele sale, iar Bolojan are dreptate să spună că aici trebuie discutate principiile. Dar nu, democrația nu moare dacă Dominic Fritz își pierde mandatul. Eu cred că ăsta e chiar un moment în care poate învia și se poate discuta serios despre ”independența” judecătorilor de la CCR.
Un lucru e cert: după anularea alegerilor în care ”voievodul” CG se profila președinte, țara a luat-o razna, atât de razna încât în curând ne vom ruga să rămânem la eticheta de regim hibrid al democrației.