Ungaria are un nou președinte, iar numele lui este Baka Andras, un jurist care nu vine din politica de partid, ci din lumea justiției, a drepturilor omului și a instituțiilor europene. Parlamentul de la Budapesta l-a ales marți, 11 august 2026, cu 140 de voturi pentru și doar 6 împotrivă, după ce candidatura sa fusese propusă de Tisza, formațiunea condusă de Peter Magyar, Baka a devenit astfel al optulea președinte al Ungariei de după schimbarea regimului din 1990.
Andras Baka, noul președinte al Ungariei. CV-ul, principiile și abordarea prezenței maghiarilor în Transilvania
Ascensiunea sa la Palatul Sandor este cu atât mai interesantă cu cât Baka nu este un novice în viața publică maghiară. A fost judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului între 1991 și 2008, iar în 2009 Parlamentul de la Budapesta l-a ales președinte al Curții Supreme. În 2011, majoritatea Fidesz l-a îndepărtat înainte de încheierea mandatului, decizie care a ajuns ulterior la Strasbourg. Tisza l-a prezentat tocmai ca pe un jurist cu experiență internațională și ca pe un simbol al independenței justiției. Pentru România însă, biografia lui Baka are o filă mult mai veche și mult mai sensibilă. Problema minorităților nu a apărut întâmplător în discursul său public după Revoluție. Încă din anii ’80, Baka publica studii despre drepturile minorităților naționale, iar în 1987 a coordonat o amplă cercetare privind legislația minorităților din Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria, România și Uniunea Sovietică. Documentul, realizat pentru Institutul de Studii Maghiare al Academiei Ungare, inventaria legislația și documentele referitoare la minorități pentru perioada 1945-1987.
Iar în 1990 Baka a fost implicat direct în elaborarea conceptului noii legislații maghiare privind minoritățile naționale și etnice. Într-un studiu publicat atunci, susținea că legea trebuie să ofere garanții pentru drepturile minorităților și să permită forme de organizare comunitară, educațională și culturală care să le protejeze identitatea. Apoi vine episodul care poate provoca astăzi cele mai multe discuții la București. La începutul lui 1990, după Revoluția română, Andras Baka s-a numărat printre intelectualii maghiari care au semnat un apel adresat intelectualilor români. Textul afirma că revoluția deschisese drumul către „deplina egalitate națională și autoguvernarea” maghiarilor din Transilvania, Moldova și din celelalte zone ale României și către o relansare amplă a relațiilor româno-maghiare.
Despre ce fel de autonomie vorbea Baka
Aici este nuanța esențială: nu există o declarație individuală a lui Baka prin care să fi cerut desprinderea Transilvaniei sau modificarea frontierelor României. Avem însă semnătura lui pe un document colectiv care folosea explicit termenii „autoguvernare” și „egalitate națională” pentru maghiarii din România. Pentru un președinte maghiar care tocmai a preluat funcția în 2026, trecutul acesta este imposibil de ignorat și merită citit în contextul sensibilității istorice dintre București și Budapesta. Relația lui Baka cu România nu s-a limitat însă la problema minorității maghiare. În perioada în care a fost judecător la Strasbourg, el a făcut parte din activitatea Curții Europene în cauze în care România și Ungaria au apărut împreună ca state implicate. Un exemplu este cauza Monory împotriva României și Ungariei, referitoare la dreptul la viață de familie și la executarea unei decizii privind un copil.
Când a spus noul președinte al Ungariei că România i-a depășit țara
Și există o declarație a lui Baka despre România care, privită astăzi, sună aproape neașteptat. În martie 2010, când conducea Curtea Supremă a Ungariei, Baka critica finanțarea insuficientă a justiției maghiare și spunea că judecătorii trebuie să beneficieze de salarii care să le asigure un trai decent. Apoi a făcut comparația cu România: „Astăzi chiar și România ne-a depășit” în privința salariilor judecătorilor. Este, poate, una dintre cele mai spectaculoase declarații ale sale despre țara vecină: într-un moment în care discursul public maghiar era adesea dominat de comparații istorice, identitare și politice, Baka invoca România ca argument pentru reformarea propriei țări. Nu vorbea despre Transilvania, Trianon sau conflictul etnic, ci despre salariile judecătorilor și funcționarea statului.
Astăzi, Baka revine în centrul puterii de la Budapesta într-o poziție cu totul diferită. În discursul de după alegere a pus accent pe statul de drept, pe reconstrucția încrederii și pe faptul că Ungaria ar fi pierdut o generație din cauza divizării societății. Pentru România, adevărata întrebare nu este dacă noul președinte maghiar este „anti-român”. Arhiva cercetată de INFORMERIA nu susține o asemenea concluzie. Întrebarea mai interesantă este alta: cum va folosi un jurist care studiază de peste patru decenii problema minorităților puterea simbolică a funcției prezidențiale într-o Ungarie care își asumă în continuare responsabilități față de maghiarii din afara granițelor?