Maricarmen Abascal a murit miercuri, la 87 de ani, în Spitalul Gregorio Marañón din Madrid. A plecat dintre oameni la doar câteva săptămâni după ce a fost evacuată din locuința în care își trăise aproape întreaga viață. Pentru ea, casa nu era doar patru pereți. Era locul în care trecuseră șapte decenii. Pentru proprietar, însă, era un apartament care putea valora mai mult fără ea înăuntru. Între cele două realități s-au consumat aproape șapte ani de procese, încercări de evacuare și negocieri. Iar când, în sfârșit, presiunea publică a dus la un acord care i-ar fi permis să se întoarcă acasă, pentru Maricarmen era deja prea târziu.
A murit Maricarmen, simbolul crizei locuințelor din Spania, femeia a cărei poveste a dus la declanșarea alegerilor anticipate
Pe 23 septembrie, femeia a fost evacuată din apartamentul său din cartierul madrilen Retiro. Cu șase ani înainte, o companie cumpărase locuința la un preț considerat foarte mic pentru zonă tocmai pentru că Maricarmen locuia acolo. Avea o pensie de aproximativ 1.400 de euro și, în ciuda vârstei și a tuturor presiunilor, nu încetase să-și plătească chiria și facturile. În total, aproximativ 500 de euro pe lună. Contractul era unul de „rentă veche”, iar în 2020 proprietarii i-au transmis că trebuie să plece, argumentând că dreptul de închiriere fusese deja transferat de două ori: mai întâi mamei sale, care nici măcar nu figura ca chiriașă din cauza unei prevederi legislative din perioada franchistă, apoi lui Maricarmen.
De atunci, au urmat patru tentative de evacuare. Au existat propuneri pentru plata diferenței de chirie, dar proprietarii ar fi cerut 1.600 de euro, o sumă care depășea veniturile ei lunare. S-a discutat inclusiv despre cumpărarea apartamentului. Nimic nu a rezolvat însă situația. Iar timpul, care pentru o companie poate însemna o oportunitate imobiliară, pentru o femeie de 87 de ani înseamnă pur și simplu viață care se scurge.
„M-a afectat în toate. Eu acum nu mai sunt eu”, spunea Maricarmen cu doar două zile înainte să-și părăsească locuința. În ultimii ani ajunsese să se deplaseze în scaun rulant și avea nevoie de ajutor pentru activitățile cotidiene. În ultimele luni, starea sa fizică se deteriorase: pierduse masă musculară și întâmpina dificultăți inclusiv atunci când mânca. După evacuare a rămas internată în spital, iar familia și avocata sa spun că organismul ei a resimțit profund ceea ce i s-a întâmplat.
Ce a spus înainte de moarte: „Luptați”
Povestea ei a depășit însă zidurile apartamentului din Retiro. Evacuarea a declanșat manifestații de amploare, campări în piețele publice și o mobilizare socială care, potrivit Sindicatului Chiriașilor, familiei și avocatei, a reprezentat un moment de cotitură în lupta pentru locuire din Spania. Presiunea publică a dus, în premieră, la situația în care o persoană evacuată era pe punctul de a reveni în propria casă, după ce compania proprietară a acceptat negocierea unui nou contract de închiriere.
Doar că victoria a venit după ce Maricarmen fusese deja scoasă din casa ei. O soluție care ar fi putut însemna un nou început a ajuns să semene cu o ironie amară: cheia se putea întoarce la ea, dar timpul nu. „Costul pentru a ajunge până aici a fost prea mare”, au transmis cei care au însoțit-o în această luptă.
Maricarmen a lăsat în urmă și o ultimă cerere, repetată celor care au luptat alături de ea: „Luptați, continuați să luptați pentru ceea ce este al vostru”. A murit fără să apuce să se întoarcă în casa în care a trăit șapte decenii. A rămas însă povestea unei femei care, la 87 de ani, a ajuns simbolul unei întrebări incomode: cât valorează, de fapt, o casă atunci când omul care a numit-o „acasă” nu-și mai poate permite să rămână în ea?