România intră într-o nouă etapă a crizei politice care a început după căderea Guvernului Bolojan, iar Nicușor Dan a făcut luni seară o mutare care schimbă radical profilul oamenilor chemați până acum să încerce formarea unui Guvern. După Eugen Tomac, Adrian Veștea și Siegfried Mureșan, președintele l-a desemnat pe Luca Niculescu pentru funcția de prim-ministru. Nu este politician de partid, nu este parlamentar și nu vine dintr-o structură politică obișnuită. Este jurnalist de formație, diplomat de carieră în ultimii zece ani și unul dintre oamenii care cunosc cel mai bine relația României cu Franța, dar și mecanismele instituțiilor europene și internaționale. Desemnarea sa vine la numai câteva zile după ce Guvernul condus de Siegfried Mureșan nu a reușit să obțină votul de învestitură. Pe 30 septembrie, Parlamentul a respins cabinetul Mureșan, cu 182 de voturi favorabile, mult sub cele 233 necesare.
Informațiile obținute în exclusivitate de INFORMERIA: Luca Niculescu s-a ferit de propunerea de premier până azi
Informațiile exclusive obținute de INFORMERIA arată că Luca Niculescu s-a ferit până în ultima clipă să accepte funcția de premier. Nu ar fi fost prima sa opțiune și, potrivit informațiilor noastre, a ezitat inclusiv în perioada în care numele său a început să fie luat în calcul pentru Cotroceni. Decizia ar fi fost schimbată după ultimul eșec, cel al lui Siegfried Mureșan, moment în care președintele Nicușor Dan a avut nevoie de o variantă care să iasă din formula politică în care se blocaseră precedentele desemnări. Este o informație exclusivă INFORMERIA, care nu a fost confirmată public de Niculescu sau de Administrația Prezidențială.
Mutarea are și o logică evidentă dacă este privită retrospectiv. Eugen Tomac fusese desemnat pe 4 iunie, dar și-a depus ulterior mandatul, invocând lipsa unei majorități parlamentare. Pe 14 iunie, Nicușor Dan l-a desemnat pe Adrian Veștea, prim-vicepreședinte al PNL și președinte al Consiliului Județean Brașov. Guvernul Veștea a ajuns la vot și a primit 189 de voturi pentru și 23 împotrivă, insuficiente pentru pragul de 233. A urmat Siegfried Mureșan, o figură puternic conectată la Parlamentul European și la familia politică a Partidului Popular European. Președintele l-a prezentat drept candidatul care acumulase cele mai multe susțineri la consultările cu partidele, însă nici această formulă nu a reușit să strângă majoritatea necesară.
Mureșan era, prin profilul său european și prin poziția de vicepreședinte al grupului PPE din Parlamentul European, o nominalizare care trimitea direct către centrul de greutate al politicii europene de dreapta. Înaintea votului, chiar el explica faptul că PNL, USR și UDMR aveau împreună 170 de parlamentari și că mai era nevoie de negocieri pentru atingerea pragului de 233. În acest context, desemnarea lui Luca Niculescu este mai mult decât schimbarea unui nume cu altul. Este schimbarea tipului de candidat.
Cine e, de fapt, Luca Niculescu. Rol important în negocierile pentru aderarea la OCDE
Niculescu are 55 de ani și s-a născut la București, pe 25 aprilie 1971. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București, iar ulterior a urmat un master în jurnalism european la Strasbourg. Din 1992 până în 2016 a lucrat în presă, iar numele său a devenit strâns legat de Radio France Internationale România, unde a ajuns redactor-șef. În paralel, a fost corespondent pentru publicații și posturi franceze precum France Info, France Inter, France Culture, TV5 și Libération. A realizat emisiuni la TVR, Money Channel și Digi24 și a fost specializat în relații internaționale.
Este, de altfel, una dintre particularitățile care îl diferențiază radical de cei trei oameni desemnați înaintea sa. Niculescu nu a intrat în diplomație după o carieră politică. A venit din jurnalism și a trecut direct într-o zonă în care deja lucra de ani de zile: relațiile internaționale. În 2016, Klaus Iohannis l-a trimis la Paris ca ambasador al României în Franța, iar ulterior a fost acreditat și în Monaco și Andorra. A rămas la post până în 2022. În acei ani, a reprezentat România și în relația cu organizațiile internaționale cu sediul la Paris, în special OCDE și Organizația Internațională a Francofoniei.
Legătura mai mult decât evidentă cu Franța
Legătura lui Niculescu cu Franța nu este însă una construită artificial prin funcțiile ocupate. El însuși a povestit în mai multe interviuri că relația cu această țară începe în familie. Bunica sa a plecat din România în anii ’60 și a trăit în Franța, iar Niculescu a cunoscut-o abia după 1989. În familie se vorbeau franceza și germana, iar pasiunea pentru limba franceză a fost alimentată și de revistele și benzile desenate primite din Franța. Prima sa călătorie în această țară a fost în 1991.
De aici începe una dintre cele mai interesante continuități din cariera celui care ar putea ajunge acum la Palatul Victoria. Franța nu a fost pentru Niculescu doar o destinație diplomatică. A fost parte din traseul său profesional încă de la începutul anilor ’90. A lucrat pentru media franceză, a condus RFI România, a devenit ambasador la Paris, iar în 2019 a fost ales președinte al Grupului Ambasadorilor Francofoni din Franța, organizație care reunește ambasadorii statelor membre, asociate și observatoare ale Francofoniei acreditați în Franța.
În perioada mandatului său de ambasador există și câteva episoade care arată cât de mult s-a concentrat pe relația româno-franceză. Unul dintre proiectele despre care Niculescu a vorbit cu o satisfacție aparte a fost atribuirea numelui Reginei Maria unei porțiuni de pe malul Senei, în apropiere de Turnul Eiffel. În 2019, o parte din Quai Branly a primit numele Reginei Maria, într-un gest dedicat rolului acesteia în Conferința de Pace de la Paris.
După revenirea de la Paris, Niculescu nu a ieșit din diplomație. Din septembrie 2022 este secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe și coordonator național pentru procesul de aderare a României la OCDE. Iar această poziție îl plasează într-o zonă extrem de importantă pentru România, pentru că aderarea la OCDE presupune evaluarea unor politici publice și instituții într-un număr mare de domenii. În mai 2026, Niculescu anunța că România închisese 24 dintre cele 25 de comitete din procesul de aderare.
Este și motivul pentru care nominalizarea lui poate fi privită printr-o altă lentilă decât simpla încercare de a găsi un om care să obțină voturi. Niculescu vine cu un portofoliu de relații internaționale construit în peste trei decenii, cu experiență în administrație, diplomație și presă și cu contacte instituționale acumulate atât în Franța, cât și în structurile europene și multilaterale. În 2022 a primit Crucea Casei Regale a României, iar Franța l-a decorat ulterior cu Legiunea de Onoare.
Niculescu, nevoit să se bage în măruntaiele partidelor
Rămâne însă întrebarea fundamentală: poate un profil atât de puțin politic să treacă de Parlament acolo unde trei formule politice au eșuat? Constituțional, premierul desemnat are la dispoziție zece zile pentru a cere votul de încredere asupra programului și a întregii liste a Guvernului. Problema nu este însă calendarul, ci aritmetica parlamentară. Experiența ultimelor luni arată că un candidat poate fi desemnat, poate negocia și poate ajunge în plen fără ca toate aceste etape să producă automat majoritatea de 233 de voturi.
Prin Luca Niculescu, Nicușor Dan schimbă astfel registrul. După un europarlamentar, un lider liberal și încă un europarlamentar conectat la PPE, președintele propune un diplomat care a petrecut o parte importantă a vieții profesionale între București, Paris și instituțiile internaționale. Este o alegere care mută centrul de greutate de la politica de partid către diplomație și relațiile externe.
Iar faptul că Niculescu ar fi acceptat abia după eșecul lui Siegfried Mureșan, așa cum susțin informațiile exclusive obținute de INFORMERIA, adaugă o nouă dimensiune poveștii. Nu este vorba doar despre un om ales dintre mai multe variante, ci despre un om care, potrivit informațiilor noastre, nu și-a dorit inițial funcția și a acceptat-o în ultimul moment, într-o criză în care timpul politic începe să se scurteze. De această dată, Nicușor Dan nu mai propune Parlamentului un om construit în interiorul jocului politic românesc. Propune un jurnalist devenit diplomat, un negociator format în relația cu Franța și cu organizațiile internaționale și un om care, până acum, a stat mai degrabă în spatele ușilor unde se negociază relațiile României cu exteriorul decât în fața urnelor de vot.
Acum, însă, Luca Niculescu trebuie să facă drumul invers: de la diplomație la politică, de la negocierile discrete la votul deschis din Parlament. Iar după trei încercări ratate, acesta este testul care va arăta dacă schimbarea de profil poate produce și schimbarea de rezultat.