Scandalul întâlnirii dintre premierul demis Ilie Bolojan și președinta Curții Constituționale, Elena-Simina Tănăsescu, explodează în Parlament. O presupusă întrevedere care ar fi avut loc vineri, 14 august 2026, în biroul președintelui Senatului, Mircea Abrudean, ajunge acum sub lupa unei comisii de anchetă. Grupul parlamentar PACE – Întâi România anunță că va solicita constituirea acestei comisii, iar omul care a inițiat demersul, senatorul Ninel Peia, chestor al Senatului, vorbește în exclusivitate pentru INFORMERIA despre ceea ce numește o situație fără precedent și pune pe masă o întrebare care, în ultimele zile, a devenit simbolul întregului scandal: de ce s-ar fi întâlnit șefa CCR cu premierul demis tocmai în biroul președintelui Senatului, în condițiile în care, potrivit informațiilor lui Peia, Mircea Abrudean s-ar fi aflat la Cluj?
Enigma întâlnirii dintre Ilie Bolojan și șefa CCR
Miza nu este deloc una mică. Potrivit informațiilor apărute în presă, întâlnirea ar fi avut loc într-un moment extrem de sensibil, cu doar câteva zile înainte ca judecătorii Curții Constituționale să reia dezbaterile asupra sesizărilor de neconstituționalitate privind Legea integrității. CCR urma să se pronunțe luni, 17 august, asupra acestor sesizări, iar una dintre problemele aflate în discuție vizează modificările aduse regimului declarațiilor de avere și de interese. În acest context, simpla existență a unei întâlniri între premier și șefa CCR, dacă ea se confirmă, a căpătat o încărcătură instituțională uriașă. Important de precizat: până în acest moment, nu există o dovadă publică potrivit căreia în cadrul întâlnirii ar fi fost negociată o anumită soluție a Curții. CCR a respins categoric ideea că președinta instituției ar fi discutat cauze aflate pe rol în afara cadrului legal, dar nu a negat existența întâlnirii. Iar tocmai această diferență stă în centrul demersului parlamentar.
Ninel Peia vine cu o descriere extrem de dură a locului în care ar fi avut loc întâlnirea. Pentru senator, biroul președintelui Senatului a ajuns să semene cu o veritabilă „casă conspirativă”, iar comparația pe care o face trimite direct la unul dintre cele mai controversate episoade politice din România ultimilor ani, celebrul scandal al „sufrageriei lui Oprea”, asociat alegerilor prezidențiale din 2009. Peia explică pentru INFORMERIA: „Este inadmisbil să transformi o cameră din Parlament într-o casă conspirativă și se pare că avem de-a face cu o nouă sufragerie. Am făcut această comparație cu sufrageria care l-a lăsat în continuare președinte pe domnul Traian Băsescu. Consider că această casă conspirativă din Senat nu ar trebui să existe. Această încăpere nu apara în regulament, nu apare în organigramă, de aceea am numit-o casă conspirativă. Conform informațiilor mele, șeful Senatului, domnul Abrudean, era la Cluj. Deci cine a hotărât acea întâlnire? E de noaptea minții. Domnul Ilie Bolojan și doamna Tănăsescu s-au întâlnit fără să știe poporul de ce s-au întâlnit. După ce voi, presa, ați devoalat cazul, doamna Tănăsescu a zis că respinge, ca o floare, speculațiile cum că nu ar fi discutat cauzele aflate pe rolul CCR”, ne declară Ninel Peia.
Inițiatorul anchetării lui Bolojan: „Ce căutați, doamnă, în sufrageria lui Abrudean?”
De aici începe, practic, întrebarea care a făcut ca scandalul să sară din zona unei simple controverse politice în cea a unei solicitări oficiale de anchetă parlamentară. Senatorul observă că mesajul CCR nu a negat întâlnirea, ci a negat că ar fi fost discutate cauze aflate pe rolul Curții în afara cadrului legal. Pentru Peia, această diferență este esențială. „Dânsa a spus că nu a discutat o anumită cauză, dar nu a negat întâlnirea. Atunci este logic că întâlnirea a avut loc. Nu ni se spune că întâlnirea nu a existat, și atunci noi, muritorii de rând, cetățenii români, avem o întrebare simplă: ce căutați, doamnă, în sufrageria lui Abrudean?”, se întreabă senatorul.
Întrebarea nu este însă însoțită, spune chiar Peia, de prezentarea unei dovezi certe privind întâlnirea. Senatorul recunoaște că informațiile pe care le are provin din surse pe care nu le poate transforma, în acest moment, în probe publice. Tocmai de aceea, susține el, este nevoie de o comisie parlamentară care să verifice situația. „Chiar dacă aș avea acea dovadă, n-aș putea să v-o furnizez, pentru că aș încălca legea. Eu nu am informații sigure, dar am citit, am fost la bibliotecă. Așa spun cei de acolo, că a fost acolo. Dar dacă nu avem o dovadă certă, concretă, atunci trebuie o comisie de anchetă. Dacă a fost o întâlnire privată, aș vrea să îmi explice domnul premier și președinta CCR de ce a fost ținută în biroul oficial al Președintelui Senatului? Iar dacă domnul Abrudean nu șttia că biroul i-a fost folosit, suntem într-o situație absolut caraghioasă. Pentru că întrebarea care vine e: cine mai administrează Senatul?”, mai spune Peia.
Ce trebuie să stabilească acum comisia
Această ultimă întrebare mută centrul de greutate al scandalului. Nu mai este vorba doar despre relația dintre Bolojan și Tănăsescu, ci și despre modul în care este administrată instituția Senatului. Dacă întâlnirea a avut loc în biroul președintelui Senatului, cine a permis accesul? Dacă Mircea Abrudean nu știa că încăperea era folosită, cine a luat decizia? Dacă întâlnirea a fost oficială, de ce nu există o comunicare publică? Dacă a fost privată, de ce a fost folosit un spațiu oficial? Iar dacă totul s-a făcut în baza unor reguli administrative, cine poate explica aceste reguli? Sunt întrebările care, în acest moment, nu au primit un răspuns complet și care stau la baza solicitării de anchetă.
Peia merge chiar mai departe și propune o soluție ironică pentru ceea ce consideră a fi o situație absurdă. „Dacă nu răspundem la niște întrebări esențiale, eu, ca senator, propun să schimbăm plăcuța de pe ușa biroului șefului Senatului și să scriem că e sufragerie instituțională. Să scriem că e pe programare secretă”, adaugă senatorul.
În spatele ironiei se află însă o problemă constituțională pe care grupul parlamentar PACE – Întâi România spune că dorește să o lămurească. Potrivit documentului prin care este solicitată comisia, obiectivul nu este anchetarea activității jurisdicționale a CCR și nici influențarea unei eventuale decizii a judecătorilor constituționali. Inițiatorii susțin că vor să verifice doar împrejurările exterioare activității jurisdicționale și eventualele consecințe instituționale asupra separației puterilor, independenței CCR, transparenței instituționale și colaborării loiale dintre autoritățile publice.
De altfel, lista de obiective propusă pentru comisie este una amplă: stabilirea datei, duratei, locului și împrejurărilor întâlnirii, identificarea persoanelor care ar fi inițiat, solicitat, organizat, intermediat sau facilitat întrevederea, stabilirea circumstanțelor în care a fost utilizat biroul oficial al președintelui Senatului, verificarea caracterului oficial, instituțional, politic sau privat al întâlnirii și identificarea documentelor legate de organizarea ei. Inițiatorii vor să verifice, în condițiile legii, inclusiv existența și păstrarea înregistrărilor sistemelor de securitate și supraveghere din zonele relevante și eventualele comunicări instituționale dintre Guvern, Parlament și CCR.
Un alt punct extrem de sensibil este verificarea existenței unor comunicări referitoare la cauze aflate pe rolul CCR înaintea, în timpul sau după întâlnire. Aici trebuie făcută din nou distincția între verificare și acuzație. Faptul că parlamentarii cer să fie verificat dacă au existat asemenea comunicări nu înseamnă că ele au existat. Este exact ceea ce comisia ar trebui să stabilească, dacă va fi constituită. La fel, faptul că întâlnirea ar fi avut loc în apropierea unui moment important pentru CCR nu demonstrează existența unei legături între cele două evenimente.
Oricine poate ajunge să dea explicații în Parlament
În cazul de față, miza juridică este cu atât mai mare cu cât CCR urma să se pronunțe asupra sesizărilor privind Legea integrității. Președintele Nicușor Dan a contestat actul normativ, invocând inclusiv probleme legate de extinderea obligației de depunere a declarațiilor de avere și interese la „persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți”. Șeful statului a susținut că formularea nu oferă criterii obiective suficiente pentru stabilirea momentului în care o relație afectivă devine relevantă juridic. O sesizare împotriva legii a fost depusă și de mai mulți senatori PNL și USR. Tocmai în acest context, orice informație privind o discuție între șefa CCR și premierul demis este urmărită cu maximă atenție.
CCR a transmis public că Elena-Simina Tănăsescu „respinge ferm și categoric orice speculație privind discutarea cauzelor aflate pe rolul Curții în afara cadrului strict legal”. Formula este clară în privința acuzației privind cauzele aflate pe rol, însă nu oferă o negare a existenței întâlnirii. De aici și argumentul lui Peia, care susține că Parlamentul trebuie să afle exact ce s-a întâmplat.
Senatorul insistă însă că premierul putea avea o întrevedere instituțională cu președinta CCR, dacă aceasta era organizată într-un cadru transparent: „Premierul României, chiar demis, se poate vedea cu șefa CCR la CCR, în cadru instituțional, la guern, tot în acest cadru, dar anunțat. Noi, senatorii, am vrut să verificăm împrejurarea iși desfășurarea organizării acestei întâlniri, între prim-ministrul demis Ilie Boloja și conducerea CCR, care a avut loc pe 14 august 2026. Și atunci, acea solicitare s-a înaintat în biroul permanent, cu caracter de hotărâre. În comisiile de anchetă din Parlament pot fi audiate orice persoane, indiferent de funcție, chiar și președintele României, în condițiile legii”.
Traseul scurt din biroul CCR în biroul partidelor
Potrivit proiectului prezentat de grupul PACE – Întâi România, comisia ar urma să aibă 13 membri, distribuiți conform configurației politice a Senatului: patru PSD, trei AUR, doi PNL, doi USR, un senator PACE – Întâi România și un senator UDMR. Misiunea ei ar fi să stabilească faptele și să formuleze, dacă este cazul, propuneri legislative, regulamentare, administrative sau instituționale pentru creșterea transparenței în relațiile dintre Executiv și autoritățile cu atribuții jurisdicționale constituționale.
Peia susține că problema nu este faptul că doi oficiali s-ar fi întâlnit, ci cadrul în care această întâlnire ar fi avut loc: „Instituția CCR este chiar în Parlament. De la CCR se poate merge pe hol și se ajunge la orice birou. Poate au fost întâlniri în decursul timpului, poate au fost discuții la cafea, dar nu a fost ca acum”.
Iar tocmai acel „nu a fost ca acum” este cheia întregului scandal. În acest moment, nu există public o dovadă certă că întâlnirea a avut loc în forma descrisă și nici o dovadă că s-ar fi discutat o cauză de pe rolul CCR. Există însă informații de presă, o reacție a Curții care respinge acuzațiile privind discutarea cauzelor în afara cadrului legal și, acum, o solicitare parlamentară pentru verificarea întregii povești.
Dacă va fi constituită, comisia va trebui să răspundă la întrebările care au făcut explozie în ultimele zile: cine a organizat întâlnirea, de ce în biroul lui Mircea Abrudean, cine știa, cine a permis accesul și ce s-a discutat. Până atunci, însă, întrebarea lui Ninel Peia rămâne suspendată deasupra celui mai nou scandal instituțional de la București: „ce căutați, doamnă, în sufrageria lui Abrudean?”.