Organizația umanitară „Salvați copiii” a salvat toți copiii de sărăcie, excluziune socială și alte boli endemice actuale care-i țin pe prunci în afara unei dezvoltări și creșteri la standardele aclamate. Și, pentru că le-a bifat pe astea, s-a decis să se ia de un show tv, repet și subliniez, un show tv, pe nume „Insula iubirii” (eu adesea îi zic, ironic, „În sula iubirii”, dar cred că risc să fiu atacat pentru misoginism sau ceva), pentru că e difuzat la o oră inoportună copilașilor, de parcă minorii n-ar avea vreun tutore. CNA a sancționat Antena 1 pentru că difuzează reality show-ul ăsta păcătos la ora 20:30, cerând să-l mute la 23:00, de parcă era vreun program pornografic.
Argumentele celor de la SC (Salvați copiii, să nu tot repet aiurea toată sintagma) pornesc de la un studiu potrivit căruia aproape 50% dintre copiii cu vârstele între 8 și 14 ani urmăreau emisiunea dezmățului absolut la o oră nepotrivită lor. N-aș fi zis niciodată că voi lua apărarea Antenei 1 și a producției Insula iubirii, pentru că nu e ceva care merită o dezbatere națională, dar uite c-o fac raportându-mă la propria mea copilărie și observând ce se difuzează, în general, la tv.
Faptul că un ONG vine să ne spună ce e bine să vadă sau nu copiii la tv e profund greșit. Nu pentru că lucrurile pe care le spun ar fi incorecte, ci pentru că acei copii au niște părinți despre care avem pretenția că știu ce fac odraslele lor. Pe vremea mea (am început să spun asta la 34 de ani), mă uitam la telenovelele de la Acasă TV cu maică-mea și, din când în când, apărea câte un Jose Armando despuiat care făcea dragoste cu vreo Rosalinda sau Maria Dolores. N-a murit nimeni și generația din care provin a crescut suficient de sănătoasă. Specific că acele telenovele erau la ore super-accesibile oricărui prunc. Atunci, societatea era diferită, mai curioasă, mult mai open-minded, mai puțin sensibilă la fiecare atingere și vorbă deocheată de pe micul ecran.
Dar să lăsăm vremurile din care se presupune că am evoluat (eu cred că involuăm constant și suntem tot mai de aberațiile suveraniste), oare CNA nu ar trebui să mute, efectiv, toate canalele de filme care în toiul zilei difuzează producții cinematografice în care unii se împușcă, se omoară, iar asta poate fi dăunător copiilor? Nu e la fel de vulgar pentru copilașii pentru care plângem frenetic să vadă show-uri precum Casa iubirii la 11 dimineața unde se bălăcăresc niște domnișoare și bombardieri disputându-și, desigur, marea dragoste? Sau posturi de știri unde toată ziua ești bombardat cu informații negative, copil sau adult fiind, de îți dă o stare de panică și de anxietate permanent? Unde trasăm linia despre ce și ce nu ne face bine uitându-ne la televizor (gest absolut voluntar, căci avem telecomenzi și modalități de a evita contentul tv)?
De când a devenit „Insula iubirii” un atentat la adresa minorilor și de ce nu sunt la fel de grave inclusiv desenele de pe Cartoonito unde există câte un episod de violență non sau explicită? CNA a devenit, cumva, un for al moralității, o Poliție a Moralității ca în Iran? Emisiunea asta de la Antena 1 cu siguranță nu îi pervertește mai mult pe copii decât o face exact țara aberantă în care descoperă că trăiesc în fiecare zi. Și nici mai mult decât o interdicție prostească pe care o văd tentantă, în cele din urmă.
P.S.: Nu am văzut niciun episod din noul sezon Insula iubirii, pentru că, personal, acest show mi se pare deja boring și previzibil. Dar una-i una, alta-i alta.